Postludium

Îmi dezmierd sufletul, înăbuşind
O lacrimă, stând în lumina Soarelui,
Fragmentele mele scumpe dizolvând,
Tu şi tot ceea ce eşti, a nimănui,

Şi ai fost o clipă, ceva mai mult
De atât, dar acum eşti altcineva,
Doar ceva ce nu pot să ascult,
Nu mai e nevoie, sunt altundeva,

Unde aievea sunt complet, doar
Eu, reîntors la finalul poveştii,
Din nou şi iar, cu un gust amar,
Ceva ce tu nu ai putea vreodată ştii.

Renasc, după toate aceste jocuri
Copilăreşti, nimic nou ori mai bun,
Dar rămân eu, fragmente tulburi,
Ce-mi împlinesc sufletul nebun.

11 iunie 2015