In birt

Tăcerea îmi va fi noua companie,
Și mă voi afunda doar în prostie,
Căci prea mult gândesc pentru voi,
Iar voi sunteți orășeni de alt soi,

Niște snobi ce au citit ceva cărți,
Citate ce par a fi din alte părți,
Căci mintea voastră prea e obosită,
Să creeze ceva e cam ponosită.

Și mai văd câte o fată drăguță,
Dar la gramatică-i cam sărăcuță,
Păcat, în lumea noastră de-acum,
Cu un zâmbet se trece peste scrum,

Ce a rămas din efortul de a gândi,
Și intenția de inteligent a vorbi,
Dualitate chiar deloc îmbucurătoare,
Prostia-n demnitate nu mai doare.

15 Martie 2013